
Cine n-ar fi distrus de asemenea schimbări în viaţă? Iar Costenco nu a pierdut nici darul de a vedea lumea prin prisma poetică, nici capacitatea de a trăi calde simţuri omeneşti, nici dorinţa de a trăi. Acolo, în întinderile aspre de la Krasnoiarsc, el a întîlnit dragostea vieţii lui. Acolo s-a născut primul lui copil. În ciuda tuturor greutăţilor, a bolilor căpătate în exil, el cînta în poeziile sale frumuseţea naturii şi a găsit în sine curaj să admirre hărnicia oamenilor ce locuiau pe malul rîului Enisei. Întoarcerea pe pămînturile natale i-a dat noi puteri, şi anii şaizeci, cunoscuţi ca ani ai dezgheţului post-stalinist, au devenit pentru Contenco foarte fructuoşi din punct de vedere creativ. N. Costenco colabora cu revista literară “Nistru”. A editat cîteva culegeri de poezii „Poezii noi” (1960), „Poezii” (1961), inclusiv şi cele scrise în limba rusă – «Постоянство» (1959), «Молдавские напевы» (1961). Scria povestiri şi eseuri despre viaţa satului moldovenesc. În 1962 a ieşit primul volum al romanului „Severograd”. L-a tradus pe Puşkin , Lermontov, Şevcenco, Esenin, Bloc. În 1970 a fost publicat cel de-al doilea volum al romanului „Severograd”, în 1976 – sunt editate poezii şi poeme, în 1979 – scrisori în două volume.
Un comentariu:
- poetul Nicolae Costenco
/ 1913-1993 /-
Din 1940 până în 1955 este deportat în Siberia la puscaria din Dudinka.
“Ziarul de garda” din 10 Aprilie 2008″ :
Anatol Paduraru de la Bucuresti:
«Fratele meu a pus problema opririi masacrului limbii române in Basarabia»
http://www.zdg.md/175/interviu/
Trimiteți un comentariu