Grigore Vieru
14 februarie 1935 - 18 ianuarie 2009
Poetul Grigore Vieru, care a incetat din viata, in noaptea de sambata spre duminica, in urma unui stop cardiac, a reusit sa uneasca Romania si Moldova prin cuvantul scris, prin sinceritate si prin modestie, in ciuda regimurilor ostile de pe malurile Prutului.
S-a nascut pe 14 februarie 1935, in satul Pererita din fostul judet Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, in familia de plugari romani a lui Pavel si Eudochia Vieru, nãscutã Didic. A absolvit scoala de sapte clase din satul natal in anul 1950, dupã care a urmat scoala medie din orãselul Lipcani, pe care o terminã in 1953.
S-a nascut pe 14 februarie 1935, in satul Pererita din fostul judet Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, in familia de plugari romani a lui Pavel si Eudochia Vieru, nãscutã Didic. A absolvit scoala de sapte clase din satul natal in anul 1950, dupã care a urmat scoala medie din orãselul Lipcani, pe care o terminã in 1953.
Cu mama Eudochia, sora si nepotelul.
A debutat editorial pe cand era student, in 1957, cu o plachetã de versuri pentru copii, "Alarma", apreciatã de critica literarã. In timpul studentiei, din cauza lipsurilor materiale, a fost nevoit periodic sa abandoneze cursurile.
Anii de studentie
Dupa ce a absolvit, in 1958, Institutul Pedagogic "Ion Creangã" din Chisinãu, Facultatea Filologie si Istorie, Grigore Vieru s-a angajat ca redactor la revista pentru copii "Scanteia Leninistã", actualmente "Noi", si a publicat a doua culegeri de versuri pentru copii, "Muzicute".
Pe 8 iunie 1960 s-a cãsãtorit cu Raisa, profesoarã de românã si latinã, cu care are doi fii. In acelasi an, Grigore Vieru s-a angajat ca redactor la revista "Nistru", in prezent "Basarabia", publicatie a Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Pe 8 iunie 1960 s-a cãsãtorit cu Raisa, profesoarã de românã si latinã, cu care are doi fii. In acelasi an, Grigore Vieru s-a angajat ca redactor la revista "Nistru", in prezent "Basarabia", publicatie a Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Cu sotia Raisa
Intre anii 1960 si 1963, a activat ca redactor la editura "Cartea Moldoveneascã", publicand, in 1961, doua plachete de versuri pentru copii, "Fat-Frumos curcubeul" si "Buna ziua, fulgilor!", iar in 1963 cartile pentru copii "Multumim pentru pace" (versuri) si "Fagurasi" (versuri, povestiri si cantece). In 1964, i-a fost publicat, in revista "Nistru", poemul "Legamant", dedicat lui Mihai Eminescu.
Cu familia
Volumul "Versuri pentru cititorii de toate varstele", aparut in 1965, a fost distins, doi ani mai tarziu, cu Premiul Republican al Comsomolului in domeniul literaturii pentru copii si tineret. In 1967, i-au aparut culegerea pentru copii "Poezii de seama voastra" si poemul "Barbatii Moldovei", publicat de revista "Nistru". Poemul continea o dedicatie pentru "nationalistul" Nicolae Testimiteanu, care i-a facut pe cei de la cenzura sa opreasca tiparirea si sa scoata dedicatia cu pricina.
1968, an de cotitura
Anul 1968 a produs o cotiturã in destinul poetului, consemnatã de volumul de versuri "Numele tãu". Cartea este apreciatã de critica literarã drept cea mai originalã aparitie poeticã. In chiar anul aparitiei, volumul a devenit obiect de studiu la cursurile universitare de literaturã nationalã contemporanã.
Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga" si "Brancusi", iar alte douã sunt inchinate lui Nicolae Labis si Marin Sorescu. Asemenea dedicatii apar pentru prima oarã in lirica basarabeanã de dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Cartea "Duminica cuvintelor", aparuta in 1969 si ilustrata de pictorul Igor Vieru, a avut un asemenea succes in randul prescolarilor incat a devenit lectura constanta in fiecare gradinita. In anul urmator, Grigore Vieru, impreuna cu Spiridon Vangheli si pictorul Igor Vieru, a publicat "Abecedarul".
Acesta a aparut dupa ce, timp de cativa ani, au existat mai multe demersuri sprijinite si de invatatorimea basarabeana, lucrarea fiind considerata nationalista de catre autoritati. Tot in 1970, a aparut volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai cateva zile dupa aparitie, in urma unui denunt, a fost retras din librarii pentru poemul "Curcubeul", in care a fost gasit "ascuns" Tricolorul Romanesc.
In 1971 a aparut placheta "Versuri", iar in 1973 Grigore Vieru a trecut Prutul, intr-o delegatie de scriitori sovietici. A avut prilejul, astfel, sa participe la intalnirea cu redactorii revistei "Secolul XX", printre care Dan Hãulicã, Stefan Augustin Doinas, Ioanichie Olteanu, Geo Serban si Tatiana Nicolescu, si sa viziteze, la rugãmintea sa, mãnãstirile Putna, Voronet, Sucevita, Dragomirna si Vãratec. Mai tarziu, poetul a facut urmãtoarea mãrturisire: "Dacã visul unora a fost ori este sã ajungã in Cosmos, eu viata intreagã am visat sã trec Prutul."
In anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, i-a facut o invitatie oficialã din partea uniunii, cãreia poetul i-a dat curs. Grigore Vieru a vizitat Transilvania, insotit de poetul Radu Carneci. In 1977, tot la invitatia Uniunii Scriitorilor din Romania, a mers, impreunã cu sotia, prin mai multe orase din Romania: Bucuresti, Constanta, Cluj-Napoca si Iasi.
In acest timp, i-au fost publicate volumul de versuri "Aproape", aparut in 1974, cartea pentru cei mici "Mama" ilustrata de Igor Vieru in 1975, si volumul "Un verde ne vede!", pentru care i s-a decernat Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
In 1978 i s-a publicat, la editura Junimea din Iasi, volumul "Steaua de vineri", prefatata de Nichita Stanescu, prin care s-a rupt tacerea intre scriitorii romani de pe ambele maluri ale Prutului.
In 1980, lui Grigore Vieru i-au aparut "Abecedarul pentru prescolari", "Albinuta", "Fiindca iubesc"! (o noua culegere de versuri lirice) si "Sa cresti mari!" (culegere de cantece pentru copii).
Un adevarat succes a reprezentat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela" in 1982, regizat de Ion Popescu Gopo, cu muzica compusa de Eugen Doga, iar autorul textelor pentru cantece - Grigore Vieru.
Vieru, Doga, Popescu-Gopo
In 1983, a aparut "Taina care ma apara", in care s-au simtit primele accente profund sociale din creatia poetului. Anul urmator, Grigore Vieru si-a adunat cele mai frumoase poezii si cantece, medalioane si secvente publicistice in volumul "Scrieri alese".
Spectacol interzis
Cu ocazia implinirii a 50 de ani de existenta, Grigore Vieru a dorit sa faca, in 1985, un spectacol literar-muzical la Palatul Octombrie (azi "Palatul National"), insa evenimentul a fost interzis din ordine de la cel mai inalt nivel.
Trei ani mai tarziu, in saptamanalul "Literatura si Arta", a aparut primul text poetic postbelic tiparit in Basarabia cu litere latine, semnat de Grigore Vieru. I se acorda cea mai prestigioasa distinctie internationala in domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.
In 1989 a fost votat deputat al poporului. Dupa 1990, adunand in jurul sau pe cei mai populari interpreti si compozitori de muzica usoara din Basarabia, poetul a intreprins un turneu de succes in Moldova de peste Prut. Grigore Vieru a devenit membru de Onoare al Academiei Romane in 1990 si membru corespondent in 1993.
Dupa Revolutia din 1989, in Romania i-au fost publicate mai multe carti intre care "Hristos nu are nici o vina!" (1991), "Curatirea fantanii" (1993), "Rugaciune pentru mama" (1994), "Izbavirea" (1999), volumul antologic "Cartea Vietii Mele" (2002). La Electrecord, Bucuresti, in 1992, a aparut discul de cantece "Rasai", realizat impreuna cu Doina si Ion Aldea-Teodorovici, pe care apare celebra melodie inchinata lui Mihai Eminescu.
Culegeri din lirica si poezia sa pentru copii au aparut, de-a lungul anilor, in Franta, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kargazstan si in alte tari.
Sunt iarba, mai simplu nu pot fi
In 1992, a fost propus de Academia Romana in pentru Premiul Nobel pentru Pace si i s-a conferit titlul onorific de "Scriitor al poporului din Republica Moldova". In 1995, cu ocazia implinirii varstei de 60 de ani, a fost sarbatorit oficial la Bucuresti, Iasi si la "Uniunea Scriitorilor din Chisinau". In acelasi an, poetul a fost ales membru al Consiliului de administratie pentru Societatea Romana de Radiodifuziune.
Anul urmator, de Rusalii, poetul a pus o piatra funerara comuna, pentru mama sa si pentru el, pe mormantul celei care i-a dat viata, cu urmatoarele epitafuri daltuite de sculptorul Tudor Cataraga: "Pierzand pe mama, iti ramane Patria, dar nu mai esti copil", iar pentru sine: "Sunt iarba, mai simplu nu pot fi".
Sensul epitafului sau Grigore Vieru l-a explicat celor prezenti: "A fi simplu nu este o treaba usoara. A fi simplu inseamna sa mori cate putin in fiecare zi, in numele celor multi, pana cand te preschimbi in iarba. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?"
In decembrie 2008, a fost lansat la Iasi volumul "Taina care ma apara", care cuprinde creatiile importante ale poetului din ultimii 50 de ani.
In 2000, Grigore Vieru a fost decorat cu Medalia guvernamentala a Romaniei "Eminescu"- 150 de ani de la nastere.
Spectacol interzis
Cu ocazia implinirii a 50 de ani de existenta, Grigore Vieru a dorit sa faca, in 1985, un spectacol literar-muzical la Palatul Octombrie (azi "Palatul National"), insa evenimentul a fost interzis din ordine de la cel mai inalt nivel.
Trei ani mai tarziu, in saptamanalul "Literatura si Arta", a aparut primul text poetic postbelic tiparit in Basarabia cu litere latine, semnat de Grigore Vieru. I se acorda cea mai prestigioasa distinctie internationala in domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.
In 1989 a fost votat deputat al poporului. Dupa 1990, adunand in jurul sau pe cei mai populari interpreti si compozitori de muzica usoara din Basarabia, poetul a intreprins un turneu de succes in Moldova de peste Prut. Grigore Vieru a devenit membru de Onoare al Academiei Romane in 1990 si membru corespondent in 1993.
Dupa Revolutia din 1989, in Romania i-au fost publicate mai multe carti intre care "Hristos nu are nici o vina!" (1991), "Curatirea fantanii" (1993), "Rugaciune pentru mama" (1994), "Izbavirea" (1999), volumul antologic "Cartea Vietii Mele" (2002). La Electrecord, Bucuresti, in 1992, a aparut discul de cantece "Rasai", realizat impreuna cu Doina si Ion Aldea-Teodorovici, pe care apare celebra melodie inchinata lui Mihai Eminescu.
Culegeri din lirica si poezia sa pentru copii au aparut, de-a lungul anilor, in Franta, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kargazstan si in alte tari.
Sunt iarba, mai simplu nu pot fi
In 1992, a fost propus de Academia Romana in pentru Premiul Nobel pentru Pace si i s-a conferit titlul onorific de "Scriitor al poporului din Republica Moldova". In 1995, cu ocazia implinirii varstei de 60 de ani, a fost sarbatorit oficial la Bucuresti, Iasi si la "Uniunea Scriitorilor din Chisinau". In acelasi an, poetul a fost ales membru al Consiliului de administratie pentru Societatea Romana de Radiodifuziune.
Anul urmator, de Rusalii, poetul a pus o piatra funerara comuna, pentru mama sa si pentru el, pe mormantul celei care i-a dat viata, cu urmatoarele epitafuri daltuite de sculptorul Tudor Cataraga: "Pierzand pe mama, iti ramane Patria, dar nu mai esti copil", iar pentru sine: "Sunt iarba, mai simplu nu pot fi".
Sensul epitafului sau Grigore Vieru l-a explicat celor prezenti: "A fi simplu nu este o treaba usoara. A fi simplu inseamna sa mori cate putin in fiecare zi, in numele celor multi, pana cand te preschimbi in iarba. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?"
In decembrie 2008, a fost lansat la Iasi volumul "Taina care ma apara", care cuprinde creatiile importante ale poetului din ultimii 50 de ani.
In 2000, Grigore Vieru a fost decorat cu Medalia guvernamentala a Romaniei "Eminescu"- 150 de ani de la nastere.
Pe 16 ianuarie 2009 poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului şi a plamânilor şi contuzia organelor abdominale, având şanse minime de supravieţuire. Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chişinău–Hînceşti–Cimişlia–Basarabeasca. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova şi director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chişinău, aflat într-o stare mai uşoară.
A încetat din viaţă pe data de 18 ianuarie a aceluiaşi an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgenţă din Chişinău în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem la date de 20 ianuarie, fiindu-i conferit Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Mare Cruce.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem la date de 20 ianuarie, fiindu-i conferit Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Mare Cruce.
11 comentarii:
Grigore Vieru a fost mai mult decat un om. Grigore Vieru a fost OMUL prin excelenta. Fara Grigore Vieru, am fi mai saraci, in fata lui Dumnezeu, la judecata de apoi. Si nu numai noi, romanii, ci toti oamenii. Despre Grigore Vieru trebuie sa vorbim in versuri, mai aproape de inima cuvintelor, asa cum el vorbea despre tot ce avea drag... Grigore Vieru l-a adus, pe Dumnezeu, mai aproape de noi. Iar Dumnezeu l-a tinut si il tine aproape de el !
vizitati http://www.grigorevieru.md/
"DOMNULE GRIGORE VIERU,MULTUMESC PENTRU SPRIGINUL DUHOVNICESC PRIMIT LA CONGRESUL DE DACOLOGIE DIN BUCURESTI.SALA OVALA A HOTELULUI INERCONTINENTAL ERA ARHIPLINA CU DACII DE PRETUTINDENI! VA MULTUMESC SI PENTRU GRIJA DIN CADRUL FESTIVALULUI DE POEZIE "TUDOR ARGHEZI"DE LA TARGUL JIU.FRATE GRIGORE VIERU,ODIHNESTE-TE IN PACE.. CU MULT RESPECT VASILE BUTNARU,ACTOR BASARABEAN.
Scrisoarea poetului Grigore Vieru
adresata Presedintelui Statelor Unite, George W. Bush:
Stimate domnule Presedinte al Statelor Unite ale Americii, George W. Bush,
Stim ca primiti zilnic, din toate colturile lumii, numeroase mesaje incarcate cu mari dureri omenesti si cu mari sperante. Va rog sa primiti inca unul. Sunt un scriitor roman din Republica Moldova, nascut in 1935. Am participat, alaturi de alti intelectuali basarabeni, la revolutia basarabeana de dezrobire nationala pe care am facut-o cu ajutorul icoanelor, poeziei si muzicii, si bineinteles cu ajutorul populatiei. Ma aflu si azi pe baricade alaturi de aceeasi intelectuali. Cel mai frumos lucru este ca in ultima vreme simtim alaturi umarul tinerilor, profesorilor si copiilor nostri.
Din 21 noiembrie a.c. ma gasesc pe miraculosul pamant al Americii invitat de Preacucernicul Parinte Protopop Constantin Alecse de la Biserica Ortodocsa Roman “Sf. Treime” din Los Angeles si de Consiliul Mondial Roman al carui Presedinte este domnul Mircea Popescu. Sunt fericit ca am ajuns in Tara Dumneavoastra care a devenit si Tara atator romani. Am reusit chiar sa compun un imn dedicat Californiei care m-a cucerit prin frumusetea ei. Inca din copilarie, prin anii 50, auzeam pe cei varstnici spunand in soapta: “Las ca vin americanii”. Nu intelegeam mare lucru atunci din asta.
Am aflat mai tarziu ca americanii erau asteptati si in Romania Tara de care fostul imperiu sovietic ne despartise in mod criminal. Americanii au ajuns in Romania. Tarziu, dar au ajuns. Imbratisarea recenta de catre NATO a Romaniei a devenit un prilej de bucurie si fericire pe ambele maluri ale Prutului apa blestemata care inca ne mai desparte. Speram ca si Basarabiei ii va veni mai usor dupa aderarea Romaniei la structurile euro-atlantice. In prezent Republica Moldova se zbate in ghearele unei saracii groaznice.
Din pacate, aproape ca ne-am obisnuit cu indelunga mizerie materiala. Ne multumim cu putin, pentru ca asa am fost educati. Eu sunt una din victimile acestei educatii. Parca as fi gata sa indur mai departe intreaga saracie daca mi s-ar lasa in pace Credinta stramosilor mei, Limba Romana si Istoria romanilor. Sunt gata sa indur, in aceasta ideie chiar si sarma ghimpata de la Prut care imi zgarie inima si care stiu ca odata si odata va cadea asa cum a cazut Zidul Berlinului. Va asigur ca multi romani basarabeni gandesc ca mine.
Romanii au un proverb care suna astfel: “Lupul isi schimba parul, iar naravul ba”. Iata ca, desi vor sa para democrati, comunistii din R. Moldova nu-si prea schimba naravul. Teroarea politica si suprimarea libertatii de exprimare continua dupa un program bine pus la punct. A fost oprita (stinsa, ca sa zicem asa) retransmiterea pe teritoriul R. Moldova a emisiunilor postului national de televiziune din Romania.
Chiar in aceste zile, in preajma sosirii in SUA a presedintelui R. Moldova, Vladimir Voronin, a fost inchis oficial postul de radio “Vocea Basarabiei”. Este urmarita Mitropolia Basarabiei, unii preoti care o slujesc sunt batuti bestial. Este inca urmarita si atacata in presa guvernamentala Limba Romana si studierea in scoala a Istoriei romanilor. A fost arestat si bagat in puscarie redactorul-sef al saptamanalului “Accente”, Sergiu Afanasiu. Numai solidaritatea activa a ziarsitilor democrati a reusit sa-l scoata de-acolo. Impusat scriitorul Mihail Garaz. Omorat regizorul Ion Mija. Nu se stie in ce imprejurari au murit intr-un accident rutier marii artisti Ion si Doina Teodorovici si stralucitul politician, fost detinut politic, Gheorghe Ghimpu. Strivit cu autocamionul pe trotuar poetul Dumitru Matcovschi. Batut fara mila, noaptea, in fata casei sale redactorul-sef al saptamanalului national “Literatura si arta” care e si un mare poet si publicist, Nicolae Dabija. In emisiunile de la asa zisul post national moldovenesc de televiziune nu este voie sa se pronunte cuvantul “roman”, necum sa se admire Tara stramosilor. Acasa la el, in R. Moldova, nu este asteptat (ca sa nu zicem altfel) de catre oficialitati marele luptator Ilie Ilascu, cel care a facut 9 ani de puscarie politica, actualmente stabilit in Romania. Sunt urmariti sau izgoniti din post prefectii, sefii consiliilor judetene, primarii, directorii de scoli care nu convin politicii de deznationalizare a regimului comunist.
Am putea umple zeci de pagini, domnule Presedinte, cu exemple de asemeni atrocitati comuniste in R. Moldova unde nostalgicii rosii si-au gasit un cuib caldut gratie blajinatatii traditionale si tolerantei romanilor basarabeni, gratie fricii multora de Siberia, frica de care inca nu ne-am despartit. Si bineinteles, gratie armatei a 14-a care nicidecum nu se lasa urnita din Transnistria.
Consideram si noi, ca si Domnia Voastra, ca nici terorismul religios, nici cel politic, nici oricare alt terorism nu poate fi tolerat in noul secol in care am pasit. Iata de ce am indraznit sa va scriu. Va multumesc pentru ingaduinta de a ne asculta.
Cu dragoste si aleasa pretuire,
Grigore Vieru, Poet, membru al Academiei Romane –
Los Angeles, California – 17 decembrie 2002
http://basarabia.discutfree.com/t705-grigore-vieru
” KGB-ul l-a ucis pe Grigore Vieru ? ”
Postby megastar on Sun Jan 25, 2009. 11:00 am
http://studentgl.org/forum/viewtopic.php?f=38&t=1615
Mai multe personalităţi ale vieţii culturale basarabene au murit suspect.
După aproape 48 de ore de comă, poetul basarabean Grigore Vieru a murit din cauza leziunilor căpătate după un accident de circulaţie la doar câţiva kilometri de Chişinău.
O altă moarte suspectă pusă în cârca serviciilor secrete, ruseşti sau moldoveneşti. Puse cap la cap, toate dispariţiile „accidentale“ ale mai multor unionişti din Republica Moldova, care prin lucrările lor au „ţipat“ apropierea de România, ba chiar unirea cu fraţii de dincolo de Prut, au devenit subiecte de anchetă pentru unii, iar Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) de la Chişinău, instituţie de arătat cu degetul.
Cazul care a declanşat suspiciunile legate de morţile succesive ale oamenilor de cultură este cel al Doinei şi Ion Aldea-Teodorovici. Percepută ca o tragedie naţională, moartea celor doi a ridicat multe semne de întrebare după 29 octombrie 1992, ziua în care maşina cu care mergeau dinspre Bucureşti către Chişinău s-a oprit brusc, într-un copac. Cuplul care l-a readus pe Eminescu în Basarabia şi care după 1989 a purtat unirea în toate cântecele a lăsat loc de dubiu şi de ură. Mâna rusească s-a făcut simţită şi urma să intervină, din nou, în vieţile altora care au visat la trecerea Prutului spre „acasă“.
Printre basarabenii care şi-au luat gândul de la unirea cu România, decedaţi sau ameninţaţi „accidental“ sunt: GHEORGHE GHIMPU, NICOLAE COSTIN, EPISCOPUL DOREMIDONT,MIHAIL GARAZ, ION GHEORGHITA, DUMITRU MATCOVSHI, NICOLAE RUSU,ALECU RENITA, NICOLAE DABIJA,ION IOVCEV.
BLOG UNIMEDIA:
FORUM TUDOR DARIE
#9 – Floaredecolt:
19 ianuarie 2009
http://tudordarie.md/2009/01/18/eminescu-l-a-chemat-la-ceruri-pe-grigore-vieru-astept-sa-fie-decretate-trei-zile-de-doliu-national/
Inteleg, seful tau, adica Vladimir Filat, iti dicteaza sa cenzurezi aceste comentarii si sa nu le publici pe cele care nu-i convin, Tudor. Nu face nimic, oricum ceea ce am scris despre Filat (si tu nu vrei sa publici) este DEJA pe limba si in mintea tuturor celor care l-au cunoscut pe Vieru – toti se intreaba DE CE? CUM s-a putut asa ceva?! Crezi ca adevarul poate fi ascuns? Sau crezi ca Dumnezeu bate cu batul? Asa sau altfel, idealul lui Vieru a fost UNIREA tutror romanilor. Cine ii foloseste numele ca sa lupte CONTRA unirii sau contra celor la Vieru nu va avea nimic de castigat. Intreaga viata a lui Vieru vorbeste despre asta. Intreaga viata de dupa Vieru va fi sub semnul Romaniei Mari. Poetii nu traiesc si nu mor degeaba!
Publicat la 18 Jan 2009
—————————————————————————Da, Mihai, exact asa e cum spui. Iata cum intelege Filat sa-si bata joc de memoria poetului, folosid moartea lui in scopurile SALE electorale:
Vlad Filat:
preşedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova:
„Iurie Roşca şi presa lui Voronin au încercat să-l omoare moral pe Grigore Vieru”
„Moartea lui Grigore Vieru este o durere a Basarabiei şi o pierdere imensă atât pentru cultura românească, cât şi pentru noi toţi, care gândim şi simţim româneşte. Din păcate, nu am ştiut să fim alături de el când a avut două atacuri de cord, în urma atacurilor mârşave ale lui Iurie Roşca şi ale presei lui Voronin, care au încercat să-l omoare moral. Ultima dată l-am văzut pe Grigore Vieru la sfârşitul anului 2008 şi am observat durere şi tristeţe de pe chipul lui. Simt un gol imens şi sper ca prin tot ceea ce vom face vom putea să realizăm visele şi gândurile marelui Vieru.””
- este strigator la cer, atat cinsim din partea moldovenistului primitiv Filat…
Dar, Dumnezeu cu voi, cei care nu aveti niciun Dumnezeu…
Eu consider ca cei care ii se folosesc de moartea lui sunt adevaratii asasini, mai ales ca au legaturi cu FSB-ul, prin Valriu Pasat, deci sunt experti in asasinate politice.
Vio, accidentele organizate de FSB nu se fac cu ajutorul soferilor, ci fara stiinta acestora. Intamplator, cineva l-a convins pe Vieru sa nu mearga la Galati, asa cum fusese RUGAT sa o faca (si cum vroia, de fapt), ci sa revina, asupra NOPTII, acasa, la Chisinau. Tot intamplator panoul de publicitate era construit, iregulamentar, pe o portiune de drum accidentata, pe care, tot intamplator, acestia doi au luat-o (nu stiau sau ca e drum accidentat si de prezenta panoului, oare?)… Tot intamplator, Vieru, care era foarte atent, nu avea pusa centura de securitate… Prea multe “intamplari”, dupa parerea mea! Nu se intampla ATATEA “intamplari”, si taman de ZIUA lui EMINESCU! In lata zi, va dati seama, nu ar mai fi avut nici jumatate din “puterea electorala” de care era nevoie. ma rog, un simplu accidente rutier, ca asa e “traditia” noastra rutiera: oamenii mor, pentru ca nu-si pun centura…
Vieru se temea de accidente rutiere. A fost accidentat de multe ori si a sugerat nu o data ca se simte amenintat. E adevarat, a fost atacat (uneori criticat de critici mai putin competenti, alteori de colegi de breasca invidiosi (si postmodernisti), alteori de presa, din considerente politice) – dar asta e VIATA. TOTI suntem atacati si trebuie sa facem fata rautatilor, barfelor, concurentei “nepotilor si finilor” sefilor, ca deh, asa e pe la noi!, cu totii trebuie sa suportam o ordine politica MOSTENITA de la imperiul rusesc, in care NU NE SIMTIM BINE. Asta e conditia tuturor romanilor basarabeni, nu era DOAR a lui Grigore Vieru. Avea multi dusmani, dupa cum spunea, (“inseamna ca nu sunt un om de nimic!”, spunea el – daca va aduceti aminte)… Dar INTERESUL de a-l ucide putea sa-l aiba numai cineva care ar fi vrut sa-i foloseasca angajamentul anticomunist din ultimul timp in campania electorala (dar nu oricum, ci asa fara a da socoteala pe urma). E lupta pe SEGMENTUL “Pro-Romania” – care e ceva mai mare decat era in anii trecuti, dar nu e suficient de mare, toturi, ca sa incapa toti “pretedentii”, mai ales cei mai putin credibili se tem ca nu au loc. Trebuia scos din joc un partid care detine o buna parte a acestui segment… Dar, FARA ca Vieru sa poata cere, DUPA VICTORIE, respectarea angajamentelor de UNITATE ROMANEASCA. Din cate vad eu, e nevoie de slogane care sa fie UITATE dupa alegeri – acele partide, care isi propun sa “construiasca” o clasa politica “moldoveneasca” si independentista (neafiliata Bucurestiului – ceea ce inseamna, din punct de vedere politic si econoimic – supusa TOT Rusiei) – si asta pe visul, tot mai clar conturat, de unitate romaneasca al populatiei.
Acum, noi am mai avut o data in scurta noastra istorie o astfel de campanie: pro-romaneasca, pro-unionista si tare romantica.Si am sarbatorit venirea “alor nostri” – cu prosoape, cantece si flori…
Si, dupa cateva accidente la fel de bizare, dupa jertfa celor mai buni dintre noi!
(sotii Teodorovici, Ion Dumeniuc, Vladimir Nicu,
Gheorghe Ghimpu..),
politicienii (TOTI FOSTI NOMENCLATURISTI sovietici, intamplator!) si-au intors posteriorul fata de romanism si, ascunzandu-se dupa “conflictul din Transnistria” sau “criza energetica” sau alte brasoave (intamplator, toate rusesti), ne-au READUS in labele Moscovei, ei ocupandu-se cu “completarea” averii – atat persoanle, cat si a clientelei politice. Au urmat epurari politice si plecari masive din posturi-cjheie, pe crierii politice (“ministrii someri”!)… Cine au fost acei politcieni, care au facut atunci turnura antiromaneasca? Snegur, Diacov, Lucinschi, Andronic (povestea cu Urechean se inscrie in acelasi registru conflictual) … Intamplator, politicienii care, in chiar ziua mortii lui Vieru, isi insusesc ca un fel de trofeu de razboi, numele poetului vin din aceleasi “tenebre afaceriste”. Ah da, acum ei sunt dispersati in diferite partide. Mai mult, multi dintre ei nici nu sunt in primele randuri, stau in umbra (Snegur, intr-un fel Diacov, de exemplu) – dar ZONA de interese este aceeasi – legaturile cu cercuri de afaceri rusesti. Ma intreb, DACA, totusi, asta e intamplator… Nu de alta, dar n-as vrea sa va vad plangand, DUPA alegeri, ca ati fost – din nou!, a cata oara! – prostiti. Ni se va duce vestea de electorat usor de prostit. Si nu doar pentru ca votam cu coada toporului, ci si pentru ca nu stim sa analizam, macar, UNDE romanismul este sincer si unde este speculat cu CINISM si nerusinare. Ca in acest caz: avem o MARE tregedie: pierderea unui poet care, de fapt, era un copil: Vieru nu a fost politician, nu s-a priceput la politica si nu a VRUT sa o faca.. N-a fost defel practic sau pragmatic, n-a cerut dividende (singura lui “atingere” cu aceasta zona a afacerilor tinea de activitatea fiului sau)… Tot ce a vrut el a fost legat de idealul de reunire cu Tara. Ei bine, dusmanii lui erau, deci, dusmanii UNIRII cu TARA, adeptii “romanismului moderat”, al starii de lucruri de tip “agrarian”, cand s-a furat cel mai cu spor prin codrul nostru…
Ar fi bin s anu nu fie asa cum presupunem noi (cum multa lume se INTREABA)… Ma intrebam si eu, ieri, cum se intampla ca mesajele apar cu atata intarziere aici, de exemplu… Si asta e un fel de incercare pentru mine – postarile pe unimedia, apropo. Dupa ce am citit “declaratia” lui Filat in legatura cu moartea lui Vieru, n-am mai avut dubii: tipul chiar stie sa speculeze FOARTE BINE. Mai mult, parca astepta acest moment prielinc. Dezgustator, in opinia mea. Si nu numai a mea. S-a grabit sa profite de un moment tragic tanarul politician.
Grigore Vieru:Ridica-te,Basarabie!(monospectacol) premiera la Uniunea Scriitorilor din Moldova (12 martie 2009) Noua Generatie Educata si Instruita in Spirit Crestin-National a cutremurat din temelie regimul comunist de ocupatie din Basarabia Martira! (7aprilie 2009)
Trimiteți un comentariu