Victor Ciutac

Victor Ciutac

12 ianuarie 1938 - 18 ianuarie 2009

Cunoscutul actor de teatru şi cinema a încetat din viaţă la 18 ianuarie, în jurul orei 17.00, într-un spital din Iaşi, el suferind de leucemie. 
Victor Ciutac a părăsit scena Teatrului Naţional din Chişinău în 2004. Atunci el mărturisea reprezentanţilor presei: "După 45 de ani de teatru, am considerat că trebuie să am curajul să spun Mulţumesc, teatrule, mulţumesc, spectatori, şi să mă duc". Stabilit acum câţiva ani în dulcele târg al Ieşilor, pe 12 ianuarie artistul a împlinit 71 de ani.
Renumitul actor, născut în anul 1938 în satul Şirăuţi, judeţul Hotin (azi r. Briceni), a debutat în 1957 la Teatrul Dramatic din Bălţi, a făcut armata în Siberia, după care a urmat facultatea de Teatru şi Film a Conservatorului din Chişinău. Între 1964 şi 2004 a fost actor şi regizor la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, pe care l-a condus în perioada 1991–1995. Nume de primă mărime în teatrul basarabean, chipul căruia se confundă cu cel al unui personaj emblematic din dramaturgia lui D. Matcovshci, „Tata”, Victor Ciutac a realizat o galerie de roluri remarcabile şi în domeniul cinematografiei naţionale, colaborând cu regizori de marcă: Emil Loteanu, Vlad Ioviţă. Bogata sa filmografie conţine pelicule antologice precum „Poienile roşii” (1966), „Lăutarii” (1971), „Ultimul haiduc” (1972), „Dimitrie Cantemir” (1973), „Calul, puşca şi nevasta” (1975), „Durerea” (1989), „Trecea o lebădă pe ape” (1982).
Strălucitul actor şi-a consacrat scrisului anii de după demisia din teatru, el este autorul unui roman de proporţii, "Exilaţi în umilinţă", apărut în 2006, editat la tipografia "Monarh" din Chişinău. Pentru acest roman Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România i-a acordat artistului Premiul „Al. Mateevici”. Despre acest volum al actorului criticul literar Valeria Manta Tăicuţu scrie: „Exilaţi în umilinţă” este un roman despre Basarabia, subiect încă dureros pentru mulţi români. Victor Ciutac propune o călătorie prin memoria acestor locuri, determinându-şi cititorul să retrăiască aproape jumătate de veac de istorie, începând cu acel iunie 1940, când teritoriul, prin acordul dintre Hitler şi Stalin, a fost din nou ocupat de ruşi, şi terminând cu vremuri mai apropiate de noi, când rusificarea aproape că s-a încheiat, iar românii, câţi au mai rămas pe acele meleaguri după procesul intens de deportare / deznaţionalizare / discriminare, au devenit străini la ei acasă”.
 Într-un „post scriptum” la roman, V. Ciutac mărturiseşte: „Am încercat şi eu prin naivitatea şi inerţia unui tradiţionalist, dar dincolo de această poezie uluitoare prin singurătatea şi tristeţea ei (este vorba despre „Casa mea” a lui Grigore Vieru, n.n.) nu sunt capabil să pătrund”…
Victor Ciutac va fi înmormântat la Iaşi, miercuri, 21 ianuarie. Cei care doresc să-l conducă pe maestru pe ultimul drum pot merge la Iaşi într-un autocar care va porni de la Teatrul Naţional din Chişinău.