vineri, 14 decembrie 2007

Ion si Doina Aldea Teodorovici

Ion si Doina Aldea Teodorovici

Ion Aldea Teodorovici

Ion Aldea Teodorovici s-a născut în 1954, de Buna-Vestire, în orăşelul Leova. Dragostea faţă de muzică i-a fost cultivată de părinţi. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupaţie sovietică, a trebuit să se retragă din biserică, să-şi ascundă în sine credinţa în Dumnezeu care, precum zicea Ion într-un interviu, îi dă omului putere să supravieţuiască şi să devină, pur şi simplu, artist, ca să nu fie persecutat de nimeni. Câţiva ani, părintele său e solist în Capela corală "Doina", apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, medic, se întoarce acasă, în orăşelul Leova, unde lucrează ca profesor de muzică şi conduce corul Şcolii moldoveneşti nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moştenit dragostea faţă de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Şi tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara şi pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit şi el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult "băiatul tatei"... Dar, ca şi fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată.
Mama sa îl aduce la Chişinău, la Şcoala de Muzică "Eugeniu Coca" (astăzi Liceul de Muzică "Ciprian Porumbescu"), unde Ion studiază clarinetul, în 1969, se înscrie la "Şcoala medie de muzică" din Tiraspol, unde studiază saxofonul şi pe care o absolvă în 1973. Este înrolat în armata sovietică în oraşul Zaporojie; aici, tânărul artist devine... artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostaşi, piesa "Crede-mă, iubire", intepretată de Sofia Rotaru şi semnată de tânărul compozitor Ion Aldea-Teodorovici...
Din 1975 şi până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziţie şi pedagogie a Conservatorului "G. Musicescu" din Chişinău, activează în cadrul formaţiei de muzică uşoară "Contemporanul" condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor şi solist. Tot în aceşti ani, lansează piesa "Seară albastră", a cărei paternitate a fost disputată un timp între el şi fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceaţa şi amarul succesului.
Ion îşi duce steaua şi crucea mai departe, în seri albastre, împreună cu Doina Marin, cu care se căsătoreşte în 1981. Tot atunci, duetul Doina şi Ion este lansat la o seară de creaţie a poetului Grigore Vieru. Fiind respins la Radio şi Televiziune, Ion ia ghitara în braţe şi porneşte împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei... A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră.
[b] Împreună cu soţia sa, a militat pentru unirea Basarabiei cu România[/b]. Imediat după revoluţie au început activ propaganda pentru unire şi pentru introducerea limbii române în Basarabia. Soţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici sunt aceia care după revoluţia din decembrie 1989 au cântat primii despre limba română, Eminescu (pe care l-au reintrodus astfel în cultura basarabeană).
Î n 1991, au cântat la Marea Adunare Naţională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: "Vin aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să vă aduc salutul libertăţii noastre". În mai 1992, împreună cu poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, au cântat în faţa luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul.
În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992 glasul celor doi cântareti, a fost curmat în timp ce maşina cu care se deplasau de la Bucureşti la Chişinău a intrat într-un copac, la 49 de kilometri de capitala României, în dreptul localitatii Coşereni. În acel moment, moartea soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici a fost percepută ca o tragedie naţională.

Opera
Ion Aldea Teodorovici a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice, pentru copii.
Muzică pentru filme:
"Iona"
"Disidentul"
"Ce te legeni, codrule"
Piese de teatru:
"Fântână Anghelinei" - dram. A. Burac
"Dragă, consăteanule" - dram. Gh. Malarciuc
"Abecedarul" - dram. D. Matcovschi
"Tata" - dram. D. Matcovschi
"Pomul vietii" - dram. D. Matcovschi

A scris muzică instrumentală, "Rapsodie"; variaţii pentru pian, cvintet pentru coarde.

În accidentul care a curmat viaṭa artiṣtilor moldoveni, care cântau limba română în perioada după desfiinṭarea Uniunii Sovietice, ṣoferul maṣinii a ramas în viaṭă.

Distincţii
Laureat al premiului "Boris Glavan"
Laureat al festivalului al XII al Tineretului şi Studenţilor de la Moscova
Artist Emerit din R. Moldova
1993 Post mortem a fost decorat cu Ordinul Republicii.

Doina Aldea-Teodorovici

Data naşterii - 15 noiembrie 1958, Chişinău
Părintii - tata: Gheorghe I. Marin - jurnalist
mama: Eugenia Marin - profesoară de limba şi literatura română.
Starea civilă - căsătorită
1981 Sotul: Aldea-Teodorovici Ion 1982 feciorul: Cristofor (Cristi)
Educatie -
1975 a absolvit şcoala Nr.1, româno - franceză, Chişinău
1980 Universitatea de stat din Chişinău, facultatea de filologie, limba şi literatura română.
Experientă profesională -
1981 profesoară de literatura Universală la universitatea pedagogică "Ion Creangă";
1988 Academia de Muzică Teatru şi Arte plastice. 1982 Interpretă de muzică uşoară
1992 formează duetul Doina şi Ion Aldea-Teodorovici
Distinctii - Artistă Emerită din R.Moldova
1993 Post mortem - Ordinul Republicii
Interese - traduce la "Moldova - film" din limba rusă în limba română.
Studiază pianul de la vîrsta de şase ani.
Dansatoare (amatoare) în ansamblul de dansuri populare "Moldovenească", moderator al formatiei "Moldovenească".
Cu formatia au dat spectacole în Rusia, Germania, Mongolia, Algir, Cuva (Festivalul International al Tineretului), Iugoslavia, etc. . .
pasionată de artele frumoase.

Monumentul din Chisinau


Monumentul din Pitesti


Monumentul de langa Coşereni (Ialomiţa) locul unde si-au pierdut viata
Mormîntul artiştilor
Cimitirul Armenesc, Chişinău

Un comentariu:

Anonim spunea...

"Cineva"are "grija" de Oamenii care cunosc ADEVARUL.(serviciile secrete)